Rugaciunea domneasca (V)

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

Rugaciunea domneasca (V)

Mesaj  Admin la data de 2009-09-05, 2:22 am

77. Ce este tarnosirea unei biserici si cum se face?
Dupa ce o biserica a fost terminata de zidit si inzestrata cu tot ce trebuie pentru savarsirea Sfintei Liturghii, este chemat chiriarhul locului ca sa o tarnoseasca (sfinteasca) pentru slujirea Sfintei Liturghii.,
Tarnosirea unei biserici este unul din cele mai sarbatoresti praznice ce se pot face intr-o parohie. Ea este preinchipuita in Vechiul Testament: Moise tarnoseste, dupa porunca lui Dumnezeu, cortul sfant (les. 40, 9), iar Solomon, templul din Ierusalim (III Regi 8 ). Numai chiriarhul locului sau un preot anume imputernicit de el poate tarnosi o biserica. Momentele cele mai de seama ale sfintei slujbe de tarnosire sunt acestea: in ajunul zilei hotarate pentru tarnosire, arhiereul merge, la vremea vecerniei, de aseaza Sfintele Moaste ce vor fi puse a doua zi in Sfanta Masa a bisericii noi, pe masa Proscomidiei din vechea biserica, unde raman pana dimineata zilei urmatoare. In acea dimineata, arhiereul ridica Sfintele Moaste si le aduce la biserica noua cu mare Litie. Aici se afla pregatite cele trebuincioase tarnosirii: apa sfintita, mirodenii, apa calda, burete de sters, imbracaminte pentru Sfanta Masa si altele. Dupa ce se imbraca in toate odajdiile, arhiereul pune un preot sa fiarba mirodeniile, apoi da binecuvantare de incepere a sfintei slujbe a tarnosirii. Dupa rugaciunile incepatoare, ridica Sfintele Moaste si iese afara din biserica, insotit de preoti si de tot poporul, la inconjurarea de trei ori a bisericii. Inconjurarea de trei ori inseamna ca acest sfant locas va fi inchinat lui Dumnezeu, Cel in trei Ipostasuri. La cele trei inconjurari se fac trei opriri, se citesc trei Evanghelii si diferite rugaciuni, apoi se unge cu Sfantul Mir biserica, in trei locuri din afara. In timpul inconjurarii se trag toate clopotele bisericii, un preot stropeste cu apa Sfintita peretii, cantaretii canta troparele innoirii si pe langa ziduri ard lumanari si tamaie. Dupa a treia inconjurare, arhiereul se opreste la usa de intrare, inchisa pe dinauntru, face o rugaciune si rosteste de trei ori cu glas tare versetul din Psalmul 23, 7: „Ridicati, capetenii, portile voastre si va ridicati portile cele vesnice si va intra imparatul slavei”, iar un preot dinauntru, care tine usa inchisa, intreaba de trei ori, cu versetul urmator (8 ) al aceluiasi psalm: „Cine este acesta imparatul slavei?” Dupa aceste intrebari si raspunsuri, usa se deschide si arhiereul cu toti credinciosii patrund in biserica, intra in Altar si aseaza Sfintele Moaste in scobitura facuta special in Sfanta Masa, acoperindu-le cu mirodenii. Mirodeniile inchipuie miresmele cu care a fost uns in mormant trupul Mantuitorului, fiindca Sfanta Masa inchipuie mormantul Domnului nostru Iisus Hristos. Deasupra se aseaza o lespede de piatra cioplita si bine lustruita, care se spala cu apa calda si cu sapun, se sterge bine cu buretele, se uda cu apa de trandafiri si apoi se unge cu Sfant Mir. Ungerea cu Sfant Mir este lucrarea cea mai de seama a tarnosirii, pentru ca, dupa cum spune Sfantul Dionisie Areopagitul, „prin varsarea Sfantului Mir se indeplineste sfintirea cea sfanta a dumnezeiescului altar”448 (Sf. Dionisie Areopagitul, Ierarhia bisericeasca, cap. 4, p. 117, trad. C. Iordachescu). Dupa ungerea cu Sfantul Mir, se lipesc in cele patru colturi ale Sfintei Mese icoanele celor patru Evanghelisti, deoarece Sfanta Masa inchipuie toata Biserica, adunata de la cele patru margini ale lumii, prin propovaduirea Evangheliei449 (Sf. Simion al Tesalonicului, op. cit., p. 112), se imbraca cu cele doua acoperaminte si deasupra se aseaza Antimisul si celelalte lucruri sfinte ce trebuie sa stea pe Sfanta Masa. Apoi arhiereul inseamna crucis cu Sfantul Mir cei patru pereti dinauntrul bisericii si catapeteasma si, dupa cateva rugaciuni, tarnosirea bisericii e terminata. Toata slujba tarnosirii, alcatuita din cantari, citiri din Vechiul si Noul Testament si din rugaciuni este astfel intocmita incat raspunde in intregime scopului pentru care a fost randuita.,
Dupa tarnosirea bisericii, se slujeste Sfanta Liturghie si datoria este ca, in toate zilele, timp de sase saptamani, sa se slujeasca Sfanta Liturghie neintrerupt.

CULTUL DIVIN PUBLIC

78. Care sunt cele mai insemnate parti ale cultului divin public?
Cele mai insemnate parti ale cultului divin public sunt: Sfanta Liturghie, cele sapte Laude, sfintele slujbe ale Sfintelor Taine si Sfintele Ierurgii.

79. Ce este Sfanta Liturghie?
Sfanta Liturghie este cea mai de seama sfanta slujba obsteasca a Bisericii care se roaga. Ea este miezul cultului divin, public si comun, precum si culmea cea mai inalta a trairii duhovnicesti. Mantuitoarea jertfa de pe Golgota este izvorul tuturor darurilor, iar Sfanta Liturghie este aducerea necontenita a acestei jertfe si insasi lucrarea lui Hristos in Biserica. Ea este dumnezeiasca si prea sfanta Taina a Tainelor lui Iisus Hristos si se savarseste numai de arhiereu si de preot si nu se numara in numarul celor sapte Laude450 (Ibidem, cap. 301, p. 301).

80. Ce sunt cele sapte Laude si care este numirea fiecareia?
Cele sapte Laude sunt slujbe sfinte bisericesti, care se savarsesc in toate zilele fara deosebire. Se numesc sapte Laude, fiindca prin ele laudam si preamarim pe Dumnezeu cel in trei ipostase, la anumite timpuri din zi. Numele lor sunt: 1. Miezonoptica; 2. Utrenia cu Ceasul intai; 3. Ceasul al treilea; 4. Ceasul al saselea; 5. Ceasul al noualea; 6. Vecernia si 7. Pavecernita.

81. Unde isi au obarsia cele sapte Laude?
Cele sapte Laude isi au obarsia in Vechiul Testament (I Cron. 16, 28-29; Ps. 118, 62 si 164).
In adevar, din Faptele Apostolilor cunoastem ca ceasurile din zi randuite pentru rugaciunea obsteasca in templul din Ierusalim ori in sinagogi, la evrei, erau urmatoarele: Ceasul al treilea (ora noua de azi); Ceasul al saselea (ora douasprezece de azi) si Ceasul al noualea (ora 3 p.m. de azi). La ceasul al treilea S-a pogorat Sfantul Duh peste Apostolii adunati in foisor (Fapte 2, 15), la ceasul al saselea Sfantul Apostol Petru, urcat sa se roage pe acoperisul casei din Iope, a avut vedenia care a deschis intra-rea paganilor in crestinism (Fapte 10, 9 s.u); la ceasul al noualea, sfintii Apostoli Petru si Ioan s-au suit la templu ca sa se roage (Fapte 3, 1) si acolo au vindecat un schiop si au predicat Evanghelia multimilor (Fapte 3, 2-19). In Noul Testament se mai face amintire si de Rugaciunea de noapte: Domnul Hristos petrecea nopti intregi in rugaciune (Luca 6, 12), iar Sfintii Apostoli Pavel si Sila laudau pe Dumnezeu la miezul noptii in temnita (Fapte 16, 25). Cat despre rugaciunea de seara, Vecernia, si cea de dimineata, Utrenia, sunt mai vechi decat ceasurile, ele fiind legate de jertfele ce se aduceau dimineata si seara la templu (I Cron. 23, 30;Ies. 29, 39). Sfantul Ambrozie al Mediolanului aminteste de Vecernie, ora tamaierii; iar Sfantul Vasile cel Mare aminteste de Euharistie (multumita).
Aceste timpuri de rugaciune au fost pazite si de cei dintai crestini si au avut mare inraurire la alcatuirea rugaciunii obstesti a celor sapte Laude, pe care le gasim gata incheiate pe la anii 358-362 in vremea Sfantului Vasile cel Mare. In cea de-a treizeci si saptea din Marile Reguli, intocmite de acest sfant, aflam o lauda asezata intre Vecernie si Miezonoptica, care nu e alta decat Pavecernita (Dupacinarea.). Ceasul intai apare insa abia prin anul 382, in vremea Sfantului Ioan Casian451 (Sf. Ioan Casian, De Cenob. Inst., III, c. 3-4), pe care el il numeste alta Utrenie. De altfel, Ceasul acesta este legat de Utrenie, formand impreuna o singura Lauda. In acest chip se implinesc cuvintele Proorocului David: „De sapte ori in zi Te-am laudat pentru judecatile dreptatii Tale” (Ps. 118). Mai tarziu s-au adaugat slujba Mijloceasurilor intre orele celor sapte Laude si Obednita (Tipica), inainte de ceasul al noualea.

82. De unde s-a luat numarul de sapte Laude?
Numarul de sapte Laude, potrivindu-se stihului 164 din psalmul 118: „De sapte ori in zi Te-am laudat”, a avut inraurire covarsitoare la inchegarea slujbei celor sapte Laude.
Sfantul Ioan Casian aproba pe cei «ce iau parte la aceste adunari de sapte ori pe zi, spre a canta lauda Domnului»452 (Ibidem, III, c. 4), cu toate ca lui i se pare ca inceputul celor sapte Laude ar fi asezat de putin timp. Fireste, el e de partea acelora, fiindca numarul sapte avea in urma lui o lunga predanie. La evrei era socotit drept numar desavarsit: „S-ar aduce o multime de locuri, zice Fericitul Augustin, in care Dumnezeiasca Scriptura socoteste numarul sapte drept numar care imbratiseaza toate cunoasterile”453 (Fer. Augustin, De Civitate Dei, XI, 31). Mai tarziu, Sfantul Simion al Tesalonicului (+1429) va spune despre cele sapte Laude: «Iar vremile si rugaciunile sapte sunt cu numarul, dupa numarul darurilor Duhului Sfant»454 (Sf. Simion al Tesalonicului, op. cit., cap. 398).

83. Cum se savarseste azi slujba celor sapte Laude?
La aceasta intrebare, Sfantul Simion al Tesalonicului da urmatoarea lamurire: „Sfintii Parinti bine au socotit de au asezat sa se zica slujbele Bisericii dimpreuna una dupa alta si la o anumita vreme randuita. Drept aceea, in trei vremi neparasite au oranduit sa se faca toate slujbele” celor sapte Laude455 (Ibidem, cap. 327, p. 324; c. 328, p. 325): intai au randuit vremea cea de dupa miezul noptii, pana dinspre ziua; intr-aceasta vreme se fac trei slujbe: Miezonoptica, Utrenia si Ceasul intai (Ceasul intai e randuiala deosebita, nu se numara intre cele sapte Laude, dar se slujeste odata cu Utrenia). Dupa a treia ora din zi se canta slujba Ceasului al treilea, a Ceasului al saselea si Obednita (Obednita iar nu se numara printre cele sapte Laude, dar se citeste odata cu Ceasul al saselea si, uneori, cu Ceasul al noualea). Iar la sfarsitul zilei se zice Ceasul al noualea, Vecernia si Pavecernita456 (Ibidem, cap. 327, p. 328 si c. 328, p. 325). Slujba celor sapte Laude se savarseste azi in manastiri intocmai cum spune Sfantul Simion al Tesalonicului, adica: 1.La miezul noptii se slujesc Miezonoptica si Utrenia cu Ceasul intai; 2.dimineata: Ceasul al treilea si al saselea si Obednita si 3.seara: Ceasul al noualea, Vecernia si Pavecernita. In felul acesta slujba Laudelor se aseamana celor noua cete ingeresti, care de trei ori cate trei, cu neincetate glasuri, preamaresc pe Dumnezeu cel in Treime457 (Ibidem, cap. 328, p. 325).

84. Care este intelesul si cuprinsul celor sapte Laude?
Iata care este intelesul si cuprinsul celor sapte Laude: 1. Miezonoptica este cea mai veche dintre cele sapte Laude. Asezarea ei este sigur intemeiata pe porunca Mantuitorului: „Vegheati dar, ca nu stiti cand va veni stapanul casei: sau seara sau la miezul noptii, sau la cantatul cocosilor, sau dimineata” (Marcu 13, 35). Sau, poate, este intemeiata inca mai mult pe pilda celor zece fecioare, iesite intru intampinarea mirelui. La miezul noptii striga un glas: Iata mirele... „drept aceea privegheati, ca nu stiti ziua, nici ceasul” (Matei 25, 6-13). Troparele: «Iata Mirele vine la miezul noptii...» si «La ziua cea infricosata gandind...», ce se canta la Miezonoptica, intaresc parerea cea din urma, care este si a Sfantului Simion al Tesalonicului458 (Ibidem, cap. 299).
2. Utrenia slujindu-se dimineata, este slujba prin care aducem multumire Celui ce a adus lumina dreptei credinte si a imprastiat intunericul inselaciunii459 (Ibidem, cap. 299).
3. Ceasul al treilea. In ceasul al treilea S-a pogorat Duhul Sfant peste Sfintii Apostoli.
4. Ceasul al saselea este ora injumatatirii zilei si ne aduce aminte ca la aceasta ora a fost rastignit Mantuitorul Hristos.
5. Ceasul al noualea este ora rugaciunii de multumire «Celui ce a murit cu trupul pentru noi in ceasul al noualea si, in mainile Parintelui Sau punand sufletul Sau, sufletele noastre le-a pus si cu moartea Sa pe noi ne-a inviat»460 (Ibidem, cap. 299).
6. Vecernia este slujba de seara. Seara Arhanghelul Gavriil descopera lui Daniil tainele lui Dumnezeu (Dan. 9, 21); la jertfa de seara David indrepteaza ca tamaia rugaciunea lui catre Dumnezeu (Ps. 140, 2); seara se arata ingerul si vesteste proorocului Zaharia nasterea Sfantului Ioan Botezatorul (Luca 1,13) si, in sfarsit, seara a asezat Domnul nostru Iisus Hristos Sfanta Taina a impartasaniei.
7. Pavecernita (Dupacinarea). Dupa intelesul sau, inseamna rugaciunea cea „de dupa cina”. Pavecernita facandu-se la inceputul noptii, inseamna rugaciunea de multumita pentru odihna de osteneli si de aducerea aminte de moarte461 (Ibidem, cap. 300, p. 300).
Cand se pregateste cineva sa se impartaseasca cu Sfanta impartasanie, se cuvine sa citeasca seara, in ajun, Pavecernita mica, ori, mai bine, sa adauge pe langa Canonul Precistei si Canonul Sfintei impartasanii.
Miezonoptica, Ceasurile si Pavecernita pot fi citite acasa de orice crestin evlavios.
avatar
Admin
Admin

Mesaje : 139
Data de înscriere : 31/08/2009
Localizare : Terra

Vezi profilul utilizatorului http://ortodoxia.forumotion.net

Sus In jos

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum