Rugaciunea domneasca (IV)

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

Rugaciunea domneasca (IV)

Mesaj  Admin la data de 2009-09-05, 2:21 am

66. Care sunt inceputurile rugaciunii obstesti? Unde se adunau cei dintai crestini ca sa savarseasca Taina Sfintei Jertfe a lui Hristos?
Sfintii Apostoli si cei dintai crestini se adunau, la inceput, sa savarseasca Taina Sfintei Jertfe a lui Hristos in casa unuia dintre ei, iar mai tarziu, in biserici anume zidite.
1. Faptele Apostolilor vorbesc de mai multe ori despre cele dintai adunari ale crestinilor din Ierusalim (Fapte 2, 46 s.u.). De buna seama, casa in care Iisus Hristos a savarsit Cina cea de Taina (Matei 26, 26) si cea in care se gaseau Sfintii Apostoli cu Maica Domnului adunati in ziua Cincizecimii (Fapte 1, 13-14; 2,1-3) au slujit drept model dupa care s-au zidit celelalte. Foisorul, in care Mantuitorul a savarsit Cina cea de Taina, era o incapere mare, iar camera in care se aflau adunati Sfintii Apostoli, cand S-a pogorat Sfantul Duh, era o incapere la catul intai al unei case. Acestea sunt cele dintai biserici crestine. Asemenea biserici prin case aflam in Troa, la catul al treilea al unei case (Fapte 20, 6-9); la Roma, in casa negustorilor crestini Acvila si Priscila (Rom. 16, 6); la Colose, in casa lui Nimfan (Col. 4, 15); in casa lui Filimon (Filimon 1, 2) si altele.
2. Pe masura ce credinta crestina se raspandea, se ridicau insa in localitatile in care se aflau multi crestini si biserici anume zidite (Fapte 11, 26). in veacul al doilea se zidesc biserici mai pretutindeni. Multe din ele au scapat nedaramate de prigoane si, dupa marturisirea Sfantului Iustin (+163), intr-unul din aceste locasuri se adunau crestinii Duminica dimineata. Acolo insa unde prigoana era fara indurare, crestinii isi faceau locasuri pentru rugaciune si pentru savarsirea Sfintei Liturghii la mormintele Sfintilor Mucenici, in pesteri si in catacombe. De aici a ramas obiceiul de a se zidi biserici pe mormintele Sfintilor Mucenici si, unde nu se afla asemenea morminte, sa se aseze sfinte moaste in piciorul Sfintei Mese din altarul bisericii.

67. Pe ce vreme se adunau crestinii la rugaciunea Bisericii din timpul prigoanelor si cu ce luminau locasurile de rugaciune?
Pe vremea prigoanelor, ca si in timpul Sfintilor Apostoli, crestinii se adunau la Sfanta Liturghie unii in zorii zilei435 (Pliniu cel Tanar, Scrisoarea nr. 95 sau 97 catre imparatul Traian, c. 111-113), altii in linistea noptii, iar locasurile in care se adunau erau luminate cu lumanari. Incaperea in care tinea Sfantul Apostol Pavel adunarea la Troa era luminata cu multe faclii (Fapte 20, 8 ). Adunarile din catacombe si din pesteri vor fi fost luminate negresit cu lumanari, pentru ca, pe langa candela cu untdelemn, luminatul cu lumanari era cel mai obisnuit in vremea aceea. Biserica a pastrat pana astazi luminatul cu lumanari, pe langa candelele cu untdelemn, in biserici, la Sfintele Slujbe; si intre putinele lucruri ingaduite sa stea pe Sfanta Masa in altar, se afla, neaparat, cel putin o lumanare, care se aprinde cand se slujeste Sfanta Liturghie. Lumanarea aceasta din ceara curata inseamna darul Sfantului Duh pe care il primim in timpul Sfintei Liturghii si al Jertfei care se aduce pentru toti436 (Sf. Simion al Tesalonicului, op. cit., cap. 134, p. 186). Ea inchipuie si pe Dumnezeu-Omul, izvorul vietii si al luminii, Care ne-a luminat prin Evanghelia Sa.

68. Dupa ce au incetat prigoanele si Biserica a dobandit pacea, unde s-a slujit Sfanta Liturghie?
Dupa ce prigoanele au incetat si Biserica a dobandit pacea, adica din vremea imparatului Constantin cel Mare (313) si pana astazi, Sfanta Liturghie se slujeste in chip obisnuit numai in biserici anume zidite, pe o Sfanta Masa (sau Jertfelnic) asezata in mijlocul Altarului.
Dreptii din Vechiul Testament faceau altarul de jertfa dintr-o gramada de pietre (les. 20, 25-26). Noe a facut unul cand a iesit din corabie si tot asa au facut si Avraam, Isaac, Iacov si Moise in felurite imprejurari. In templul din Ierusalim erau doua altare: unul al arderilor de tot, asezat in tinda templului, altul, pentru ars tamaie, asezat in Sfanta.

69. Unde se zideste de obicei o biserica?
O biserica se zideste de obicei pe un loc mai inalt in mijlocul parohiei. 1. In Vechiul Testament, Dumnezeu Se descopera pe munti; Mantui-torul S-a rugat pe munte; pe munte era zidit templul din Ierusalim, aceasta preinchipuire a Bisericii crestine, care, dupa cuvantul Domnului Hristos, se cuvine sa se zideasca pe piatra (Matei 16, 18). Locurile inalte indeamna indeosebi la rugaciune; pe ele te afli departe de vuietul lumii; zgomotul patrunde mai anevoie si te simti mai aproape de Dumnezeu. Iisus insusi S-a dat pe Sine jertfa pe muntele Golgota. Locul cel mai inalt aminteste ca Biserica este cetatea din varful muntelui (Matei 5, 14); este noul Ierusalim, pe care sfantul Ioan Evanghelistul 1-a vazut pogorandu-se din cer (Apoc. 21, 10). Cand biserica se afla zidita in mijlocul parohiei, ne da sa intelegem si ne aminteste ca Bunul Pastor sta necontenit in mijlocul turmei Sale celei cuvantatoare, sub chipul Sfintei impartasanii ce se pastreaza in biserica pe Sfanta Masa, in Altar. De aceea ne si inchinam ori de cate ori trecem pe langa o biserica.
Biserica, locas de rugaciune, se mai numeste «casa lui Dumnezeu»437 (Canonul 15 al Sinodului din Ancira si Canonul 28 al Sinodului din Laodiceea), iar dupa nevoile pe care le slujeste se numeste biserica parohiala, in care se imbisericesc crestinii dintr-o parohie; biserica de cimitir, in care se fac slujbele de pomenire a mortilor; biserica manastireasca, in care se imbisericesc calugarii dintr-o manastire, si episcopie (ori mitropolie), careia in vremurile mai noi i se zice catedrala, in care se afla scaunul arhieresc al chiriarhului unei eparhii.

70. Cum este intocmita o biserica pe dinafara?
O biserica este intocmita pe dinafara ca si pe dinauntru, incat sa ne indemne cat mai mult la rugaciune si evlavie.
Pe dinafara, de obicei, biserica este inalta si mai impunatoare pentru ca ea este locasul Celui Preainalt. Este totdeauna cu altarul indreptat spre Rasarit438 (Constitutiile Apostolice, in „Sfintii Parinti Apostolici”, II, c. 57, vol. 2, 1927, p. 75), adica spre Soarele cel duhovnicesc, Care este Hristos, „lumina lumii”, ce vine de la Rasarit. Are de obicei o turla care, ca un deget ridicat in sus, arata partea cereasca si parca zice: „Cele de sus cautati” (Col. 3, 1). In turla se aseaza toaca si clopotele, care cheama la rugaciune si cu sunetul lor de sarbatoare dau praznicelor noastre o si mai mare stralucire. In varful turlei sta crucea, aratand ca in biserica se preamareste Hristos Cel rastignit, Care a impacat cerul cu pamantul.,

71. Cate parti are o biserica si cum este impodobita pe dinauntru?
De obicei o biserica trebuie sa aiba trei parti: nartica (nartex) sau pronaos, naos (naie) si altar. Unele biserici au in fata cate un pridvor cu arcuri deschise, sprijinite pe stalpi de piatra impodobiti cu frumoase sculpturi.
1. Nartica sau pronaosul este incaperea in care in vremea veche stateau catehumenii (cei care se pregateau de botez). in vremurile mai noi aici stateau femeile. Aici se pastreaza vasul in care se boteaza pruncii (colimvitra); iar in biserica de manastire aici se face slujba Litiei de la Vecernie, a inmormantarii calugarilor si altele. Din nartica se patrunde in naos.
2. Naosul (naie) sau «biserica cea din fata altarului arata lumea vazuta si cerul cel vazut»439 (Sf. Simion al Tesalonicului, op. cit., p. 287). Aici stau crestinii la rugaciune; el este corabia in care credinciosii plutesc pe valurile vietii si se mantuiesc de primejdiile lor, precum pe Noe corabia 1-a izbavit de inecul potopului. El inchipuie corabia ce duce in patria cereasca pe crestini, calatori pe acest pamant. Naosul este despartit de altar printr-un perete de lemn, ori de zid impodobit cu maiestrite sculpturi poleite cu aur si cu icoane frumos zugravite. Acest perete se cheama catapeteasma (tampla sau iconostas) si inseamna «osebirea celor vazute de cele nevazute»440 (Ibidem, p. 385). Pe catapeteasma icoanele sunt asezate intr-o anumita ordine: in randul intai sunt asezate marile icoane de o parte si de alta a usilor imparatesti: la dreapta icoana Mantuitorului si a hramului bisericii, iar la stanga a Maicii Domnului si a unui ierarh (Sfantul Nicolae sau altul). Deasupra acestora, se afla icoanele celor 12 praznice imparatesti; in randul urmator sunt icoanele Sfintilor Apostoli, avand la mijloc icoana Mantuitorul ca arhiereu si imparat. in randul al patrulea vin icoanele proorocilor, avand la mijloc pe Maica Domnului cu Pruncul in brate, obiectul prezicerilor profetiilor din Vechiul Testament, iar in randul al cincilea sus, in varful catapetesmei, sta Sfanta Cruce, cu chipul lui Iisus rastignit, avand de o parte pe Maica Domnului si de alta pe Sfantul Ioan Apostolul si Evanghelistul. In fata catapetesmei atarna frumoase candele. La oarecare departare de catapeteasma se afla unul sau doua iconostase (tetrapod), pe care sta icoana invierii Domnului, in zilele de Duminica, iar in celelalte sarbatori, icoanele praznicelor.
3. Altarul este incaperea in care se intra prin cele trei usi facute in catapeteasma. Usa de la mijloc, in doua canaturi, poarta numirea de usi imparatesti, avand zugravita icoana Bunei-Vestiri, inceputul mantuirii noastre, si amintind ca prin intruparea lui Dumnezeu-Cuvantul s-a deschis oamenilor cerul. Prin aceste usi intra si ies numai arhiereul si preotii in timpul slujirii Sfintei Liturghii si a celor sapte Laude. Cele doua usi laterale pe care sunt zugravite icoanele arhanghelilor Mihail si Gavriil, sau ale unor diaconi, slujesc sa intre si sa iasa diaconii si ceilalti slujitori ai Bisericii. Icoanele celor doi arhangheli amintesc ca acolo unde troneaza Dumnezeu, se cuvine a intra cu evlavie si cu curatie ingereasca.

72. Ce este Altarul bisericii si ce inseamna el?
Altarul este partea cea mai sfanta a bisericii si inchipuie cerescul cort, unde sunt adunarile ingerilor si odihna Sfintilor441 (Ibidem, p. 385), «si il avem ca alt cer»442 (Ibidem, p. 387).

73. Cum este intocmit Altarul?
Altarul este astfel intocmit incat sa raspunda la slujirea Sfintei si infricosatei Jertfe fara de sange, ce se aduce aici ori de cate ori se slujeste Sfanta Liturghie.
1. in mijlocul altarului se afla Sfanta Masa (prestolul) sau Jertfelnicul. Pe ea se aduce Sfanta Jertfa cea fara de sange a Noului Testament si pe ea petrece mijlocind pentru noi Iisus Hristos, in Sfanta impartasanie. De aceea, locul cel mai sfant dintr-o biserica este Sfanta Masa si, deoarece Sfanta Jertfa cea fara de sange este miezul Sfintei Liturghii, Sfanta Masa nu poate lipsi de la nici o biserica. Ea este icoana mormantului lui Iisus Hristos, inchipuirea Cinei celei de Taina, a crucii si a rastignirii lui Hristos, icoana scaunului pe care sade Mielul dumnezeiesc (Apoc. 5, 6) si sub care sufletele dreptilor ucisi pentru Cuvantul lui Dumnezeu asteapta preamarirea (Apoc. 6, 9)443 (Sf. Gherman al Constantinopolului, Istoria bisericeasca mistica, Migne, P. G., XCVIII, col. 383-453, c.9, p. 11).
Sfanta Masa se face din piatra, deoarece inchipuie mormantul de piatra al lui Hristos, „piatra cea din capul unghiului” (Ps. 117, 22), si este in patru colturi, «inchipuind cele patru parti ale lumii si din ea se hranesc cele patru margini ale lumii»444 (Sf. Simion al Tesalonicului, op. cit., cap. 182). Ea este acoperita intai cu o panza alba, tesuta din in, numita camasa, care inchipuie giulgiul cel de pe dumnezeiescul Trup al Celui ce a murit pentru noi; apoi deasupra vine o alta acoperitoare numita imbracamintea mesei, facuta dintr-o tesatura mai luminata, care inchipuie vesmintele Mantuitorului cele stralucitoare ca lumina (Matei 17, 2) si este marirea lui Dumnezeu445 (Ibidem, cap. 112). in piciorul Sfintei Mese se aseaza particele din Sfintele Moaste, obicei pastrat de pe vremea cand bisericile se zideau pe mormintele sfintilor mucenici, randuiala intarita de Sfintele Sinoade446 (Canoanele: 7 al Sinodului VII Ecumenic si 14 al Sinodulni din Cartagina).

74. Ce se afla pe Sfanta Masa?
Pe Sfanta Masa trebuie sa se afle Antimisul, Evanghelia, o cruce, un sfesnic cu lumanare si un chivot pentru pastrat Sfanta Cuminecatura, Dumnezeiescul Trup si Sange al Mantuitorului nostru Iisus Hristos.
1. Antimisul este o naframa in patru laturi, tesuta din in ori din matase, pe care se afla intiparita icoana punerii in mormant a Mantuitorului. In cusatura Antimisului se aseaza Sfinte Moaste, pentru ca pe el se slujeste Sfanta Liturghie. Cand nu se face slujba, Antimisul sta pe Sfanta Masa impaturit intr-o invelitoare care inchipuie naframa ce acoperea dumnezeiescul cap al lui Hristos in mormant. Obarsia Antimisului vine din vremea marilor prigoane impotriva crestinilor. Atunci, spre a feri Sfintele Daruri sa fie pangarite de paganii care navaleau in biserici in timpul Sfintei Liturghii, preotii infasurau Sfintele Daruri intr-o panza sfintita si, fugind cu ele intr-un loc ferit, continuau slujba Sfintei Liturghii, intrerupta de navala paganilor. Si azi, de s-ar intampla sa ia foc biserica, in timpul Sfintei Liturghii, preotul slujitor poate, daca e nevoie, sa infasoare sfintele vase, Potirul si Discul, in Antimis si sa le duca intr-un loc potrivit, unde sa ispraveasca de slujit Sfanta Liturghie, Antimisul servindu-i de Masa sfanta. Antimisul nu poate lipsi de pe nici o Sfanta Masa din bisericile in care se slujeste Sfanta Liturghie. Fara el nu se poate face Sfanta Liturghie. In imprejurari deosebite, ca de pilda in razboi, pe campul de lupta, se poate face Sfanta Liturghie in orice loc potrivit, daca avem Antimis.
2. Sfanta Evanghelie, legea cea noua, inchipuind pe Hristos, sta de-a pururi pe Sfanta Masa, pe Antimis. Aici se mai afla o cruce, pentru ca pe Sfanta Masa se innoieste necontenit dumnezeiasca Jertfa de pe Golgota; una sau mai multe lumanari de ceara, care ard in vremea sfintelor slujbe, si un chivot, in care se pastreaza Sfanta impartasanie pentru grabnica impartasire a celor bolnavi, ce nu pot veni la Sfanta Liturghie. Pentru aceasta arde in altar pururea o candela, atarnata deasupra Sfintei Mese, aratand ca „Lumina lumii” (Ioan 8, 12) se afla pe Sfanta Masa.

75. In afara de Sfanta Masa, ce alte lucruri deosebite se mai afla in altar?
Se mai afla proscomidiarul, scaunul cel de sus si diaconiconul. Proscomidiarul este o mica masa prinsa in scobitura din zidul din partea de miazanoapte a Altarului. Pe aceasta masuta se pregateste din paine si vin Sfanta Taina a Jertfei celei fara de sange de la Sfanta Liturghie. Proscomidiarul inchipuie pestera din Betleem in care S-a nascut Hristos si ieslea in care S-a culcat447 (Sf. Simion al Tesalonicului, op. cit., p. 137). Scaunul cel de sus se afla in spatele Altarului; pe el sta arhiereul in timpul citirii Apostolului, inchipuind pe Hristos, marele Arhiereu. Diaconiconul e ca si proscomidiarul o incapere in partea de miazazi a Altarului si numai la bisericile mai mari. In el se pastreaza sfintele vase si odajdii ale bisericii, date in grija diaconilor.

76. Care este cea mai frumoasa podoaba a unei biserici?
Cea mai aleasa si mai miscatoare podoaba a unei biserici este pictura, daca biserica este zugravita peste tot dupa randuiala.
Biserica pe dinauntru este impodobita cu sfesnice, cu policandre si cu o candela pentru luminat. Ele sunt lucrate din metale pretioase; totusi, cea mai aleasa podoaba este pictura.
Intr-o biserica peretii sunt acoperiti pe dinauntru, uneori si pe dinafara, din altar si pana in pridvor, cu icoane - dupa randuiala iconografica.
avatar
Admin
Admin

Mesaje : 139
Data de înscriere : 31/08/2009
Localizare : Terra

Vezi profilul utilizatorului http://ortodoxia.forumotion.net

Sus In jos

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum